Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor (locuința în fapt, nu neapărat cea înscrisă în actele de identitate).
Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.
Dacă pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România.
În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
Așadar, pentru stabilirea judecătoriei competente să judece un divorț (în primă instanță) se are în vedere ultima locuință comună a soților.
Ultima locuință comună este în localitatea unde au locuit efectiv împreună ultima dată înainte de introducerea acțiunii de divorț, chiar dacă în cartea de identitate este menționată o altă adresă. De exemplu, dacă părțile au trecute în cartea de identitate domiciliul în Municipiul Bucuresti, dar au locuit ultima dată împreuna în Municipiul Timișoara, instanța competentă în materia divortului va fi Judecatoria Timișoara.
Ultima locuinta comună fiind o stare de fapt, poate fi dovedită cu martori.
În ceea ce privește posibilitatea părților de a conveni să introducă cererea de divorț la orice Judecătorie din România, acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres, să rezulte explicit, fie din cuprinsul convenţiei, fie din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei de judecată.
Faptul că reclamantul a introdus cererea de divorț la o anumită instanță, iar pârâtul, prin întâmpinare, nu s-a opus alegerii reclamantului și nu a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței respective, nu este suficient pentru a fi considerat un acord care să își producă efectele, pentru că din întâmpinare rezultă doar un acord tacit, implicit, și nu unul expres.
Viziteaza si sectiunea pentru DIVORȚ