Interesul superior al copilului
Acest principiu se regăsește în toate hotărârile judecătorești privind copiii
Divorțul părinților înseamnă că relațiile lor de căsnicie nu mai pot continua, dar copiii rămân mereu ai ambilor.
Pentru creșterea și educarea copiilor este nevoie de prezența ambilor părinți.
În ce măsură comportamentul unuia dintre părinți îi dăunează copilului, atunci când există astfel de situații, se va stabili prin hotărâre judecătorească.
Stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți nu îngrădește dreptul celuilalt părinte de a păstra legăturile cu copilul său prin stabilirea unui program de vizitare.
Autoritatea părintească este ”controlul ” părinților asupra copilului și de regulă este comună, adică părinții divorțați hotărăsc împreună tot ceea ce ține de copilul lor (înscrierea la grădiniță/școală, urmarea unui tratament medical și altele asemenea).
Contribuția la cheltuielile privind creșterea și educarea copilului este o obligație a fiecăruia dintre părinți și de pincipiu, Codul civil stabilește o contribuție în natură, dar acolo unde relațiile dintre părinți nu permit buna îndeplinire a obligației de întreținere în natură, se stabilește contribuția în bani (pensia de întreținere).
Toate aceste măsuri au caracter temporar și pot fi modificate ulterior.
Cu timpul, apar schimbări atât în viața copilului cât și în cea a părinților săi, astfel că programul de vizită, stabilirea locuinței, exercitarea autorității părintești și contribuția la cheltuielile de creștere și educare pot fi modificate în funcție de situația nou apărută.
Alte măsuri privind copilul sunt cele referitoare la : tăgada paternității (situația copilului născut în timpul căsătoriei dar care nu este al soțului mamei), recunoașterea copilului, contestarea filiației, stabilirea filiației față de mamă sau stabilirea paternității din afara căsătoriei.